Frumuseţea este

On n'aime que ce qu'on ne possède pas tout entier


Regele, mândru, a chemat

Să vină Curtea toată

Și-ntâia doamnă ce-a venit

L-a cucerit pe dată.


Marchize, spune-mi, o cunoști?

Frumoasă-i!Cin' să fie?

Pălind, marchizul i-a răspuns:

E draga mea soție.


Marchize, mult ești norocos

Să ai așa minune!

S-o am, n-ar fi mai fericit

Ca mine altu-n lume!


Dacă n-ați fi regele meu

V-aș omorî pe dată

Dar credinsios supus vă sunt

Și slugă preaplecată.


Ne despărțim, iubirea mea,

În plâns și suferință,

Dar trebuie să împlinim

A regelui dorință...


Regina un frumos buchet

Marchizei îi trimise

Însă parfumul cel de crini

Îndată o ucise...



Angelique et le Roy (Anne Golon)

Le pauvre Dionis


Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru.



Proza lui Eminescu este romantică, la fel ca și poezia.Eminescu aduce în epocă, prin proza sa, dimensiunea visului romantic și cugetarea filozofică.Proza eminesciană este prin excelență lirică.

Nuvela Sărmanul Dionis este romantică, aducând eroi excepționali pe care îi transpune în împrejurări excepționale.Călugărul Dan, din timpul lui Alexandru cel Bun, devine, prin reîncarnare, deci metempsihoză, Dionis.La îndemnul rabinului Ruben, devenit prin metamorfoză demon, Dan face greșeala de a răsfoi o carte magică.

Tema, eroii, conflictul și subiectul sunt structurate pe conceptul de lume ca vis, existând o continuă alternare de planuri între realitate și vis.

Fantasticul, o trăsătură a romantismului, îl regăsim la Eminescu și în nuvelele Cezara, Avatarii Faraonului Tla, Arhaeus, insă în Sărmanul Dionis regăsim și o evaziune în trecutul istoric, fiindcă același personaj Dionis-Dan trăiește în două lumi paralele, puse față în față prin intermediul contrastului.

Arhaeul lui Dionis reușește să se sublinieze într-o imagine romantică.El duce un dialog cu tatăl său, al cărui chip iese din tablou, ceea ce îi aduce o alunecare extatică în vis.În același timp, Călugărul Dan trăiește în vis o prefigurare a vieții sale viitoare, ca Dionis.

Poezia inserată în cadrul textului conține, de fapt, mesajul sub forma unei meditații pe tema destinului.

Nuvela are ca nucleu epic o carte, Arhitecturae cosmicae sive geometricae compendium, un tratat de astrologie, caruia îi sunt anexate un zodiac, sentințe grecești, tâlcuiri de vise, o schemă mistică cu calcule geometrice și care are la urmă o imagine a Sfântului Gheorghe nimicind balaurul, ceea ce simbolizează adevărul nimicind neștiința.

Autorul caută să găsească planuri narative care să îi exprime ideea: Lumea-i visul sufletului nostru. Este un mod platonic de a concepe lumea sub forma a trei dimensiuni.

Lumea ideilor eterne (eidos), a modelelor, lumea creată, materială, pe care o percepem cu simțurile noastre și in același timp nu-i decât o copie a modelelor eterne.

Apoi este prezentă lumea artelor, o copie a lumii simțurilor.Conceptul de corespondentă este văzut din perspectiva: reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.Prezent în text, conceptul de lume ca univers al afectului, sugerează tema, eroii, subiectul, dându-le totodată o dezvoltare romantică.

Conceptul de lume ca număr este prezent in Cartea lui Zoroastru.Omul este un număr într-un șir, Dumnezeu este definit de rabinul Ruben-diavol ca fiind toate timpurile și toate neamurile.Este o concepție panteistă, care confundă creația cu Creatorul.

Nuvela este una onirică, reprezentând o meditație de teme și motive filosofice, redate sub un aspect romantico-fantastic, cu metamorfoze și metempsihoze.


Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.

Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.

În adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui.

Nu e adevărat că există un trecut - consecutivitatea e în cugetarea noastră - cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează mereu.



The Art of Compromise


Love is joy and love is pain.It's kissing in the rain.

It's doing dishes when it's late, isn't it baby?

It's the art of compromise.It's Hellos and long Goodbyes.

It's the picture of our lives.Isn't it crazy?


Photobucket



Lyrics from Joy Williams' "I'm in love with you"

Leapșa amoroasă


1. Fizic sau personalitate?

În ciuda faptului că încă mă consider o romantică, pun fizicul înaintea personalității, fără însă a o exclude pe cea de-a doua.Dacă o persoană nu e atrăgătoare din punct de vedere fizic ... nu cred că mă poate atrage într-un alt fel.Bineînțeles, după fizic vine și personalitatea, care este și ea importantă.Însă, superficială fiind (deși nu-mi place să recunosc acest lucru), nu aș acorda o șansă personalității dacă nu mi-ar place fizicul.


2. Bad boy/girl sau gentleman/lady?

Chiar trebuie să aleg?Cred că depinde în principal de context.Îmi plac ambele.

3.Cele mai mari defecte?

Mândria.Și orgoliul.

4. Cină romantică sau film?

Mai întâi o cină romantică și apoi un film bun.Însă la un restaurant elegant și nu la cinematograf.Cinematografele nu sunt deloc locuri romantice.Aglomerația și lipsa de intimitate nu sunt romantice.Cel puțin nu pentru mine.Un film acasă la el.Pe canapea, cu lumina stinsă, in intimitate.

5. Compatriot/compatriotă sau strain/ă?

Nu fac din asta un criteriu obiligatoriu.Bineînteles, un străin are un farmec aparte ...

6.Cu acte sau fără?

La început se poate și fără.Însă numai câțiva ani.Mi-ar place totuși o nunta si statutul de soție ...


7. Rich boy/girl?

Nu sunt adepta ideii Banii nu aduc fericirea dar consider totuși că o întrețin.Dar banii se câștigă și împreună...

8. Bătrân/ă sau tânăr/ă?

Apropiat de vârsta mea.În nici un caz mult mai în vârstă sau mult mai tânăr.


9.Petrecăreț/petrecăreață sau intelectual?

Nu petrecăreț în sensul de clubbing.Nu sunt adepta ideii.Însă vreau o persoana sociabilă, cu care sa pot ieși in restaurante sau la petrecerile prietenilor.Să fie și intelectual dacă se poate.

10. Un artist sau un geniu rațional?

Un artist ... sună atât de romantic ... Eu deja sunt mult prea rațională.Probabil că ar deveni plictisitor dacă amândoi am fi prea cu picioarele pe pământ.Vreau pe cineva care să mă facă uneori să visez ...


Isabel et les eaux du diable


Am crezut că dragostea te trece în celălalt. Dar te trece acolo unde vrea el, unde vrea ea, în închipuirea lui, în nălucirile ei.


Isabel et les eaux du diable este prima apariţie în volum a lui Eliade în România. Privită ca o poveste de dragoste petrecută şi scrisă în India, lectura vine cu detalii foarte ambigue privind veridicitatea şi realitatea evenimentelor.


Surprinzător însă, la această primă întâlnire cu publicul românesc, prozatorul Eliade, aflat în India, oferă o stranie poveste de dragoste ce se petrece chiar în India.Numai că locul acțiunii reprezintă în romanul său de debut doar un fundal, cu rolul de contrapunct exotic la lumea închisă a coloniștilor britanici din rândurile cărora fac parte personajele.Adevărata măsură a elanului său prozator e de găsit altundeva, în frământările personajului central al romanului, savant mistuit de pasiuni științifice și patimi omenești, gata să se supună oricărei experiențe pentru a dobțndi bogăție interioară.

Romanul nu oferă, aşa cum oferă mai târziu Maitreyi o bucăţică de exotic, o îmbinare a culorilor şi un farmec nespus datorat unei poveşti fermecătoare.Nu veţi găsi detalii copioase cu privire la şarmul unei fete decât fugitiv, trăsături care oricum sunt privite misogin şi cu varii semne de întrebare asupra trăirilor date de aceasta personajului masculin.

In jurnalul indian (Santier, 1935), Eliade descrie câteva dintre experiențele sale cu opiu. La începutul lui 1929, abia ajuns la Calcutta, tânărul doctorand scrie: Simțeam o poftă nebună să las cățtile și să fumez opium. Dar nu din pricina cărților. M-aș fi întors, apoi, la ele. Ceea ce pierdeam eu nu erau funcțiunile mele spirituale - ci semnificația lor. Într-o altă notă din jurnal, la sfârșitul aceluiași an, Eliade relatează o scenă erotică pe care a avut-o într-o încăpere de fumat opium din China Town, asta după ce achitase doza de narcotic. Prin toamna lui 1931, înainte de a pleca din India, Eliade rememorează vitejiile sale erotico-narcotice din anul 1929: Ideea extraordinară ce mi-o făceam despre mine pentru că cinam la Nanking, în plin oraș chinezesc, și puteam fuma, dacă voiam, oricât opium aș fi cerut.

După experiențele erotico-narcotice trăite în cartierul chinezesc al Calcuttei, Eliade începe să scrie Isabel et les eaux du diable (1930). Romanul a fost scris în aprilie-august 1929, după experiențele amintite și cumva din cauza lor: Ca să nu mă mai gândesc, scriam la Isabel si apele diavolului - notează Eliade în Memorii. Știam foarte vag subiectul. Era vorba despre unele din experiențele mele în India. Este evident vorba de un roman cu multe elemente autobiografice. Doctorul, naratorul - un alter ego al lui Eliade și "miss Lucy Roth", care o intruchipa pe Stella Kramrish - o profesoară vieneză de istoria artei orientale. Mircea Eliade o cunoscuse în ianuarie 1929, la Universitatea din Calcutta, prin intermediul profesorului sau, Surendranath Dasgupta. În roman, Doctorul și Lucy Roth se întâlnesc la restaurantul rău-famat Nanking: Am petrecut seri de frivolă și sinceră bucurie, în încăperile retrase, cu slujitori hinduși și moravuri chinezești. Cunoșteam pe patron și știam că d-l Chen, the manager, procura celor acceptați opium sau fete din Shanghai. Pe când Lucy iubea drogurile si vinul, Doctorului îi repugnau viziunile izvorâte din aburi vicioși. Un vis produs de droguri - spunea Doctorul - e repulsiv, dezgustător. Pentru mine, opiul, imaginația prin intoxicare sau prin exaltare senzuală sunt mistificări ordinare, încercări mediocre de a oglindi o lume pură și de a o transmite minții prin violentarea celulelor. Până la urmă, cei doi au ajuns la Lucy acasă (un adevarat muzeu de artă orientală), unde au fumat din nou opium dintr-o pipă de colecție. Fiind narcotizati, Lucy l-a sedus sexual pe Doctor. Opiul potenteaza senzualitatea feminină - îi va explica ea - și suprimă pe cea a bărbaților.

Cartea ridică multe semne de întrebare în ceea ce priveşte eul, luciditatea şi graniţa dintre vis şi realitate și de aceea probabil nu ar putea fi recomandată celor ce urmăresc într-o lectură firul unei narațiuni, un incipit, intrigă şi alte momente ale povestirii vizibil delimitate.


Jocul singur pastrează instinctul realităţii, trăieşte şi se mişcă în realitate. Toate celelalte dogme, morale sau imorale, sunt ţesute în şi din închipuiri.

Am vrut să o seduc pe Ea. Sunt sincer: încercarea mea de a o tulbura era numai pretextul. Nu tânjeam o posesiune. Trupul ei fad nu-mi vorbea. Vroiam numai să ştiu că îi sunt necesar şi stăpân, că relaţia dintre noi e efectivă, că Ea e a mea.

E preferabil să iubeşti un geniu, decât capodoperele unui mediocru.

Nu e uşor de înţeles un geniu, dar e cu neputinţă de înţeles un geniu sterp. Sunt culmi muntoase pe care le poţi urca, tocmai pentru că sunt luminoase. Când peste tot pluteşte negura şi peste tot ameninţă prăpăstiile nedumeririlor, nimeni, nimeni nu poate cunoaşte acel munte, care nu are nici nume, nici stăpân.

Oh! e obositor să citeşti în fiecare zi şi să auzi peste tot şi în fiecare zi despre femei şi umanitarism sau despre oricare manifestare culturală a Europei infectate de feminism...



Alice Madness Returns


Alice: Madness Returns
Publisher: Electronic Arts
Developer: Spicy Horse Games


Nebunia se întoarce

Alice: Madness Returns este unul dintre cele mai arătoase jocuri din ultima vreme. Nu datorită graficii ci mai mult datorită impresiei artistice, fiecare zonă din joc având propria atmosferă și totul părând să fie pictat cu pensula de către un artist.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu American McGee’s Alice, precedentul acestui joc lansat în 2000, seria de față ne prezintă un fel de alternativă mai întunecată la Alice în Țara Minunilor, dar cu aceleași rădăcini și personaje.

Alice: Madness Returns este un joc horror de acțiune, dezvoltat de Spicy Horse în colaborare cu Electronic Arts, titlul urmând să fie lansat in a doua jumătate a anului 2011. Alice: Madness Returns reprezintă continuarea jocului American McGee's Alice, lansat de EA GAMES in 2000.

Alice Liddel, în povestea reinventată de către American McGee, este o fetiță a cărei familie a murit într-un incendiu, fapt ce o face să își piardă mințile. Nebunia o răpește încetul cu încetul pe Alice, acum internată într-un azil de nebuni, iar Țara Minunilor din mintea ei se transformă într-o variantă radical diferită și deloc prietenoasă.

Un deceniu mai târziu, Madness Returns, reia acțiunea primului joc. Alice este acum într-o casă de orfani, sub grija unui psiholog pe nume Angus Bumbly, care încearcă să îi suprime amintirile întunecate din seara incendiului ce i-a omorât familia. Nebunia pune iar stăpânire pe Alice, care se trezește din nou în Țara Minunilor, de această dată cu și mai multe ciudățenii ca înainte și sub o nouă “conducere”.


Jucătorii se vor lupta pentru a o salva pe Alice și singurul loc în care își poate găsi refugiul.

Review preluat de pe www.gamepress.ro , autor Adrian Gabor.

Lettres à Juliette


Quand il me prend dans les bras

Il me parle tout bas

Je vois la vie en rose ...


Certaines histoires d'amour sont intemporelles. Un hommage à l'héroïne de Shakespeare!

Une comédie sentimentale dans la grande tradition Hollywoodienne !!

En Italie, à Vérone, il existe un endroit où les âmes aux coeurs brisés peuvent laisser une lettre à la légendaire Juliette pour lui demander conseil. Sophie, journaliste trouve ainsi, une lettre égarée depuis 1957. Elle y découvre la touchante histoire d'une jeune fille et ne peut se résoudre à la laisser sans réponse.
Après avoir retrouvé son auteur, Sophie décide de parcourir la Toscane pour réunir les amants que le destin à séparé il y a bien longtemps.

Si l'amour est le sentiment le plus ancien, le baiser depuis toujours l'accompagne.