Oficial ... vara se termină astăzi.Cel puţin în calendar.
Însă, chiar şi fără calendar, tot astăzi s-ar fi sfârşit.Cel puţin pentru mine.Ei au plecat ... şi probabil ca îi voi revedea deabia peste un an ... Din nou, un an pare atât de lung, prin tot ceea ce înseamnă: şcoală, lecţii, cursuri, pauze, prieteni, vacanţe, cărţi, amintiri ...
Încă nu-mi vine să cred că mâine este 1 septembrie.Nu, nu mi se mai pare chiar aşa de tragic faptul că voi începe şcoala ... mi-e dor într-un fel de toţi (mai ales că nu mi-am văzut colegii 3 luni de zile), însă îmi vor lipsi zilele lungi de vară.
Vara aceasta a fost frumoasă.Defapt, nu frumoasă.A fost perfectă.Pentru că am făcut tot ce mi-am planificat ... Pentru că am fost veselă şi tristă, de pe o zi pe alta.Şi asta m-a făcut aproape fericită.
Pentru că am mâncat îngheţată, pentru că am fost la fermă de câteva ori pe săptămână şi de ziua mea s-a născut şi Zori de Zi, pentru că am cules flori de tei, am fost la plajă, în tabără şi la munte, pentru c-am mers la muzeu, am citit Eliade ş Cărtărescu şi-am avut ploi calde de vară.Pentru că mi-am făcut prieteni.Pentru c-am fost pedepsită câteva zile şi-am oftat ... mi-a părut rău.Pentru c-am ascultat Voltaj şi pentru că de fiecare dată când voi asculta Voltaj de acum încolo îmi voi aminti de vara aceasta.
De-acum încolo va fi frig ... şi vor cădea frunzele şi voi fi tristă.Defapt ... nu voi fi tristă, ci melancolică.Pentru că asta înseamnă toamna: melancolie.E prea frumoasă ca să fiu tristă, aşa că mă rezum la a suspina de mila copacilor goi şi-a vântului rece.
Acum cred că înţeleg ce-a vrut să zică o prietenă, atunci când mi-a repetat toată vara: Amintirile sunt mai frumoase atunci când ţi le aminteşti.Poate că sună infantil, însă a avut dreptate.Iar acum nu mai pot face decât să-mi amintesc ... de soare, de căldură, de nisip, de versuri.
Aş vrea ca nouă luni de şcoală să uit tot ce s-a întâmplat în trei luni de vacanţă.Să uit că m-am distrat ... probabil că mi-ar fi mai uşor aşa.Însă niciodată nu e aşa cum ne dorim.De aceea nu e niciodată uşor.
Şi-acum îmi amintesc de liceu ... şi de cât de mult îmi lipsesc colegii şi parcă, pentru câteva ore, aş vrea să mă întorc şi la şcoală.
Sunt dezorientată.Şi par incoerentă ... Aş vrea vară şi toamnă mereu.
Aş vrea să încalec şi să fug pur şi simplu ... departe.Cât de departe de toate acestea.Undeva unde să pot trăi printre amintiri.Într-un loc cu soare, unde vara nu se termină.Aş vrea să galopez la nesfârşit, până ce simt că nu mai pot respira ... şi să cad de pe cal, undeva departe.În necunoscut.
Acum o ora ne-am despărţit de ei ... Şi-am râs şi am glumit.Abia când am ajuns acasă mi-am dat seama că e ultima oară anul acesta când îi mai văd.Că au plecat şi-au luat vara cu ei, într-un accelerat străin.Nici nu-i voi conduce la gară.Ma tem că aş plânge.Nu vreau să plâng după iluzii.Nu vreau să-mi plâng visele ... le păstrez până vara viitoare.
Azi e oficial ultima zi de vară ... Şi mie deja mi-e dor.Mi-e dor de tot.
Anca şi Laur nu au voie să asculte Voltaj o săptămână.Andrada nu are voie să plângă până la prima notă sub 7.
Măine voi plănge, că aţi plecat, undeva unde eu nu vă pot ajunge.
