Frumuseţea este

Fleurs de glace


Unde sunt florile de gheaţă din copilărie, acele urme îngheţate peste noapte pe fereastră, pe care le observam odată cu prima ninsoare ?

Bineînţeles, în acelaşi loc în care le-am uitat acum 4 sau 5 ani, pe ferestrele îngheţate, chiar în faţa noastră.

Astăzi, urcând în autobuz (se pare că s-au curăţat drumurile şi circulă din nou atobuzele în oraş), pe lângă pesajul acoperit de zăpada murdară, plină de praf şi sare, pe fereastră am zărit ... flori de gheaţă.

Ce mi s-a părut atât de ciudat ?

Să găsesc într-un loc atât de siplu, comun, impersonal ... atât de puţin intim, nişte semne ale frumosului.Ce m-a impresionat ... simplul fapt ca din cele 20 de persoane din jurul meu, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi, să fiu singura care le observă.

Şi astfel ... tot drumul până la şcoală mi l-am petrecut observând tiparele complexe după care iarna îşi face simţită prezenţa, însă pe care suntem prea ocupaţi să le percepem.

De câteva zile aud şi văd în jur numai faţa tristă a iernii.Şoselele şi drumurile alunecoase, mâinile îngheţate şi temperaturile mult sub zero grade.Nu am văzut însă persoane care să se bucure de zăpadă (poate cu excepţia schiorilor) sau, într-un cuvânt, de iarnă.

Pentru 10 minute am încercat să uit de persoanele din jur, de dialogurile începute cu colegii şi să mă concentrez pe florile mele de gheaţă.Ce am reuşit în final ... Să mi le însuşesc ( întrucât mi-a plăcut să cred că eram singura persoană care le observase) şi să devin profund ingrijorată că imediat ce eu voi coborî, o altă persoană le va observa şi astfel, voi pierde ceva ce nici nu am apucat să deţin.

De ce astăzi nimeni nu se mai bucură de lucrurile simple, care altădată ne făceau să zâmbim ?De ce am uitat de focurile de artificii, de apusurile înroşite de toamnă, de elementar în general ?De ce dorim să ne înconjurăm de lucruri complexe, pe care de cele mai multe ori nu putem (şi nici nu încercăm de altfel) să ni le explicăm ...?De ce, încercând să vedem lumea în negru sau/şi alb, uităm să observăm griurile ?

Mi-e dor de iernile uitate demult, cu miros de fum, descrise şi povestite în abecedare.

La Beauté


frumséţe  s. - Însuşirea a ceea ce este frumos.  1. mândreţe, splendoare, strălucire, (înv. şi reg.) mândrie. (peisajului, a unei clădiri.) 2. minunăţie, minune, splendoare.

   Poate că nu sunt tocmai cea mai în măsura persoană pentru a dezbate acest subiect.Poate sunt superficială, banală şi poate prea puţin conştientă de lucrurile pe care le pierd fiind astfel.

Vreau să mă refer aici exclusiv la frumuseţea exterioară, tipic umană, frumuseţea chipului şi a trupului.

Cine decretează ce/cine e frumos şi ce/cine e urât?

Cine grupează persoanele în "frumoase" şi "urâte" ?Cine stabileşte criteriile de încadrare ?

Bineînteles, fiecare dintre noi poate face asta, pentru că a judeca persoanele din jur şi a le încadra în categorii este ceva ce stă în natura umană, ceva ce întalnim la toţi cei din jurul nostru, inclusiv la noi.

Însă de la cine porneste totul ?Atitudinea faţă de frumos si frumuseţe se schimbă de la o perioadă la alta, din generaţie în generaţie şi variază de la persoană la persoană, în funcţie de modelul educaţiei primite, de lucrurile pe care le vede zilnic şi de propria judecată.

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să te priveşti prin ochii colegului de bancă ?Sau să te vezi din perspectiva persoanei pe care se intamplă uneori să o analizezi din întamplare în autobuz sau metrou ?

Modul de a reacţiona la frumuseţe diferă de la un individ la altul şi poate că reflecţia pe care o vezi frumoasă în oglindă, este neinteresantă în perspectiva altora.

Am un mod ciudat de a privi frumuseţea

Pentru că o văd prea des în jurul meu şi pentru că de cele mai multe ori o confund cu misterul şi fascinaţia.O persoană frumoasă, pentru mine, nu are neapărat trăsături perfecte (deşi nu rămân indiferentă la acest aspect), ci emană perfecţiune din gesturi, atitudini şi încrederea în sine.Din felul în care se foloseşte de însuşirile ei, din atitudinea pe care le-o impune persoanelor din jur.

Frumuseţea este o sclipire, un foc de artificii sau flacăra unei lumănări, care, desigur, la un moment dat se va stinge, lăsând în urmă o dâră neagră sau un fitil ars.Este ceva efemer, insă câţi dintre noi nu ar accepta asta, fie şi dacă s-ar bucura de frumuseţe numai pentru câţiva ani din viată ?

Pentru că suntem fiinţe superficiale, pentru că tindem să judecăm după aspectul exterior şi pentru că suntem sensibili şi lipsiti de putere în faţa chipurilor frumoase şi a surâsurilor.

Frumuseţea îngenunchează

Este adevărat.Frumuseţea face ca gândurile să se materializeze sub orice formă, frumuseţea dă gust pielii şi este emanată din fiecare expiraţie.

Este un adevărat joc, în care rolurile se inversează de nenumarate ori, în care partenerii de joc se schimbă până ce în final ameţeşti şi pierzi motivul jocului.

Frumuseţea dincolo de timp

Bineînţeles că ideea de frumos şi frumuseţe nu este deloc ceva nou, materializându-se în orice perioadă.

Cu toţii am auzit de frumuseţea Cleopatrei, de exotica Mata Hari, de Prinţesa Diana sau de eleganta Marie Antoinette.

Toate femeile de mai sus au rămas în istorie renumite prin frumuseţea lor, însă, alături de pielea perfectă şi ochii fermecători, multe dintre ele erau implicate în politică, ocupau locuri importante în societate, erau înconjurate de intrigi şi dorite de toţi cei din jur.

Poate că nu am reuşit să spun tocmai ce mi-am dorit ... Şi poate că voi mai reveni vreodată asupra acestei idei, pentru că mi-a trezit interesul şi aş mai avea multe de spus.

Citate despre frumuseţe

Frumuseţea e o enigmă.  - Dostoievski

Frumuseţe. Puterea cu care o femeie farmecă un iubit şi înfricoşează un soţ. - Ambrose Bierce

Frumuseţea este armonia contrariilor. - Heraclit

Frumuseţea este un dar. De regulă grecesc.  - Vasile Ghica

Frumuseţea este eternitatea care se priveşte lung în oglindă.  -  Kahlil Gibran

Frumuseţea e datorie.  - Paul Zarifopol

Frumuseţea este o formă a geniului, dar este superioară geniului pentru că nu cere să fie explicată.  - Oscar Wilde

Frumuseţea este primul dar pe care natura îl face femeii şi tot primul pe care îl cere.  -Auguste Mere