Fleurs de glace

Unde sunt florile de gheaţă din copilărie, acele urme îngheţate peste noapte pe fereastră, pe care le observam odată cu prima ninsoare ?

Bineînţeles, în acelaşi loc în care le-am uitat acum 4 sau 5 ani, pe ferestrele îngheţate, chiar în faţa noastră.

Astăzi, urcând în autobuz (se pare că s-au curăţat drumurile şi circulă din nou atobuzele în oraş), pe lângă pesajul acoperit de zăpada murdară, plină de praf şi sare, pe fereastră am zărit ... flori de gheaţă.

Ce mi s-a părut atât de ciudat ?

Să găsesc într-un loc atât de siplu, comun, impersonal ... atât de puţin intim, nişte semne ale frumosului.Ce m-a impresionat ... simplul fapt ca din cele 20 de persoane din jurul meu, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi, să fiu singura care le observă.

Şi astfel ... tot drumul până la şcoală mi l-am petrecut observând tiparele complexe după care iarna îşi face simţită prezenţa, însă pe care suntem prea ocupaţi să le percepem.

De câteva zile aud şi văd în jur numai faţa tristă a iernii.Şoselele şi drumurile alunecoase, mâinile îngheţate şi temperaturile mult sub zero grade.Nu am văzut însă persoane care să se bucure de zăpadă (poate cu excepţia schiorilor) sau, într-un cuvânt, de iarnă.

Pentru 10 minute am încercat să uit de persoanele din jur, de dialogurile începute cu colegii şi să mă concentrez pe florile mele de gheaţă.Ce am reuşit în final ... Să mi le însuşesc ( întrucât mi-a plăcut să cred că eram singura persoană care le observase) şi să devin profund ingrijorată că imediat ce eu voi coborî, o altă persoană le va observa şi astfel, voi pierde ceva ce nici nu am apucat să deţin.

De ce astăzi nimeni nu se mai bucură de lucrurile simple, care altădată ne făceau să zâmbim ?De ce am uitat de focurile de artificii, de apusurile înroşite de toamnă, de elementar în general ?De ce dorim să ne înconjurăm de lucruri complexe, pe care de cele mai multe ori nu putem (şi nici nu încercăm de altfel) să ni le explicăm ...?De ce, încercând să vedem lumea în negru sau/şi alb, uităm să observăm griurile ?

Mi-e dor de iernile uitate demult, cu miros de fum, descrise şi povestite în abecedare.