Frumuseţea este

Chevaux


Avem cai în oraş ...

Bine, nu în oraş.Mai exact la ieşirea din oraş, la nici 100 de metri de o staţie Peco.Lângă o câmpie care se inundă din octombrie până-n iunie.

Şi nu orice cai.Cai de la clubul de echitaţie, frumoşi si ţesălaţi.

Bine, în cazul meu trebuie să recunosc faptul că ieri m-am apropiat prima dată de un cal (sunt unul din copiii ăia care a vazut 80% din animalele "de pe la casa omului" numai la televizor).Şi, deşi mă aşteptam la ceva complicat (după ce mă amenintaseră alte persoane că "o să cad de pe cal" , "o să-mi rup gâtul" , "o să mă azvârle calu' din şa"  şi aşa mai departe), pentru început am reuşit să nu trag nici o trântă (deşi m-am ales cu nişte răni la degete din cauza frâului).

Revenind acum.Am trecut sâmbată, din curiozitate, să văd caii.Şi ... nu ştiam că un cal este atât de mare ... Bine, mă refer acum la caii de curse (pe aceia mi i-a prezentat întâi)."Căluţii" noştri pentru începători nu-s chiar atât de mari.Momentan avem la dispozitie două iepe : una cu pasul mai mare, Frida şi una "puţin mai încăpăţânată".

Şi am început cu Frida ... bineînţeles, după ce Andrei (instructorul) mi-a povestit că ... în cazul cailor , "toate-s pe stânga".Adică mai pe scurt spus, caii-s stângaci.Adică şaua se leagă pe stânga, curelele la fel şi tot pe stânga mai trebuie să mă sui.

Bine, acuma' ... cu urcatu' a fost mai greu, că era să mă urc pe o parte şi să cad pe cealaltă.Mare pagubă n-ar fi fost, că aterizam într-o grămadă de rumeguş ... (sau pe un căţel)Din fericire însă, nu sunt chiar atât de dezechilibrată şi am rămas în şa toată ziua.

Apoi urmează instrucţiunile.Care bineînţeles, sunt şi ele pentru începători (caii ăştia "se conduc singuri" ).Bine, nici chiar aşa.Picioarele lipite de şa de la genunchi în jos, călcâiul apăsat (instructiune care a fost deosebit de complicată pentru mine ; sunt obişnuită să apăs pe vârf, din cauza orelor de balet), mâinile în faţă, frâul nici prea strâns, nici prea larg, poziţie dreaptă.

Şi mai vor să mai si stai relaxat în şa ...  

Şi, într-un sfârşit comenzile.La partea asta am aflat că avem cai care se ghidează după voce (deşi, mai sunt şi câţiva învăţaţi după fluierat ; dar nici la aici nu-s atât de bună). Oricum, nu părea chiar aşa de greu.Hooop Hoo (ştiu, funny), picioarele şi frâul strânse pentru oprit şi La Paaaas cu frâul srâns la directie pentru pornire.Doar că ... hopa mitică aşa cum sunt eu ... mergea opritu' , da' nu mai voia sa pornească (pe lângă două cuvinte, mai trebuie şi să "chiţăi" [impropriu spus] într-un fel anume ; care nu mai menţionez că nu-mi iese).

Apoi mersul în cerc si direcţiile (care defapt nu erau atât de complicate).Pentru stânga - frâul la stânga şi piciorul drept, pentru dreapta - frâul la dreapta şi piciorul stâng.

Cam asta ar fi fost pentru prima oră.Din păcate însă, "ora" asta a noastră a durat doar 20 de minute, aşa că Andrei a hotărât să învăţ şi trapul (fără să mă anunţe, bineînţeles).Şi, dacă ar fi s-o luam aşa, nici trapul nu e complicat.Dar aici intră şi faptul că atunci când păşeşte calul ... trebuie sa mă ridic şi eu.Şi ba împing vârful în faţă, ba mă desprind de şa ... şi nu merge în nici un fel.Şi trebuie să suport să mă lovesc de şa.

Oricum, trapul a rămas să-l mai exersez şi data viitoare.

Şi, în ciuda faptului că m-am plans în ultimul hal (aici, că ayi dupa-amiază nu mai puteam de fericire), a fost chiar frumos (pentru că, pe lângă ora de curs, am facut şi 10-15 minute de plimbare pe câmp - şi în cămp, calul are tendinţa de a se grăbi puţin, ceea ce a fost amuzant, că era să intram în baltă).Şi mi-a rămas şi tema pentru acasa ... sa învăţ să "pornesc" calul ... (într-o săptămână să tot "chiţăi" pe aici).

Brusc am devenit expertă în cai, nu ?Bine, momentan, ştie calu' mai multe decât mine.

Oricum, sunt încântată de ora şi deabia aştept să vină sâmbăta (deşi asta înseamnă că până atunci trebuie să mi se vindece degetele - mi-au spus să vin cu mănuşi data viitoare). 

P.S. Săptămâna viitoare mă duc sa-i vad pe copii sărind.Instructorul e de parere că o să fiu invidioasă şi asta o sa mă motiveze să ajung mai repede la Darius (unul din caii pentru salturi).

Mélancolique sur la falaise


Ştiu, nu am mai scris demult ... şi probabil că nici acum nu aş fi scris ... e târziu (cel puţin pentru mine) şi sunt obosită după atâtea ore de biologie.Însă ... tocmai biologia mi-a dat ideea.Într-un fel.

Mi-am amintit ... mi-am amintit, bineînţeles, că locuiesc într-un oraş de lângă Dunăre şi aici ... avem faleză.

Şi poate până aici nu ar fi nimic special.Însă mi-am amintit de asemenea de valuri, de bărci, de pontoane şi de pescăruşi ,de pescari.De după-amiezile în care ne plimbam pe faleză si priveam minute în şir pescarii.

Ieri, după ce am plecat de la şcoală, pe la ora prânzului (nu am stat decât la ora de fizică şi mergeam, alături de o colegă, la pregătire), una dintre noi a avut ideea (sau inspiraţia) de a o lua pe faleză (cu toate că pe acolo drumul este mai lung).

Şi era după-amiază, călduţ şi adia un vânt blând, a primăvară.Şi, în ciuda umezelii de pe jos şi a hainelor groase care ne aminteau de iarna deabia trecută ... am realizat pentru prima dată, anul acesta, că a venit primăvara.Şi nu a fost nevoie de mărţişoare şi flori, ci doar de un soare roşiatic, de amiază.

Şi, cu toate că ne grabeam, am avut timp să privesc oamenii din jur.Şi, cu toate că nu erau mulţi, am văzut doi pescari care mi-au amintit de copilărie.Poate că pare prostesc, însă printre cele mai importante amintiri ale mele se numără plimbările cu tatăl şi fratele meu pe faleză, după-amiază, atunci când ne opream să privim Dunărea şi pescarii.Şi era soare şi îndemna la somn ... şi adia vântul a primăvară.Ieri sau atunci.

Şi în câteva ore s-a terminat.A apus soarele şi a început să bată vântul a frig.Şi am uitat de Dunăre, de faleză şi de valuri.Şi până acum am uitat de tot.

L'amour


Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la început, patologic pe urmă. - Camil Petrescu

O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie … trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obişnuieşti greu la început să-ti placă femeia făra de care mai târziu nu poţi trăi. Iubeşti mai întâi din milă, din indatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită, îţi repeţi că nu este loial să o jigneşti, să înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul ei, aşa cum te obişnuieşti cu un peisaj.Şi treptat îţi trebuieşte prezenţa ei zilnică.Înăbuşi în tine mugurii oricăror prietenii şi iubiri. Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi preferinţele ei.Vrei succese ca să ai surâsul ei.Psihologia arată că au o tendinţă de stabilizare stările sufleteşti repetate şi că, menţinute cu voinţă, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e un monodeism voluntar la început, patologic pe urmă.

De ce Camil Petrescu ?Nu ştiu.Pentru că este complex în limbaj şi profund în găndire, pentru că nu oboseşte descriind o succesiune de acţiuni, pentru că observă comportamentul uman.De ce iubirea ?Din nou, nu ştiu.Poate pentru că se apropie Valentines Day şi pentru că e prima dată, în 15 ani, când am făcut legătura între această sărbătoare şi sentiment.Şi poate pentru că s-a întâmplat să redescopăr acest autor acum.

Ce e iubirea ?

IUBÍRE, iubiri, s.f. - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

Este un cuvânt din şase litere, utilizat pentru a defini ceva ce nu a fost definit cu exactitate în secole de existenţă şi apare în toate chipurile : trupească, senzuală, provocatoare, cinică, romantică.

Unde o găsim ?

În filme, în cărţi, în istorie, undeva în jurul nostru.Bineînţeles, la un moment dat ajungem să o cunoaştem şi noi sau ... să avem sentimentul că o cunoaştem.

Şi totuşi, ce-i o iubire ca s-o faci regulă casnică ?A se şterge pe picioare la uşă, a nu-şi înşela bărbatul ... Sună învechit şi demodat, însă într-un fel toţi ne ghidăm după aceleaşi principii sau, aşa cum îl numeşte şi Petrescu (în rolul sublocotenentului Gheorghidiu), un regulament de serviciu interior al conjugalităţii.

Şi totuşi, ce transformă iubirea într-o necesitate zilnică?

Bineînţeles, iubirea are la bază alte sentimente şi tocmai îmbinarea acestora duce la senzaţia complexă.Orgoliul de a fi iubit(ă) de celalalt-cealaltă poate duce, mai târziu, tocmai la dependenţa de persoana respectivă, ajungând într-un final ca ea/el să fie necesar(ă) unei existenţe.

M-am îndepartat de idee, am încercat să găsesc semnificaţii în spatele unor termeni şi, în final, m-am pierdut printre cuvinte şi fragmente de gânduri.Bineînţeles, nu am ajuns să vorbesc despre ceea ce mi-am dorit şi, bineînţeles, nu am reuşit să îmi explic de ce m-a fascinat atât citatul lui Camil Petrescu.

Definiţii ale iubirii

Iubirea e un pahar care trebuie băut, îl bei, te înconvoi de durere pe urmă te redresezi - Marin Preda

Iubirea este prin esenţă deschisă ca o floare de primăvară.Şi nu închide răcoarea tristeţii petalele acestei flori? Uneori învinge iubirea, alteori trisţetea... - Emil Cioran

Iubirea e cel mai înalt şi mai biruitor sentiment ce nu cunoaşte ziua de ieri şi nu se gândeşte la cea de mâine. NU o doreşte decât pe cea de azi, dar pe aceasta o vrea întreagă şi fară să-i pese de nimic.

Iubirea e un castel clădit pe iluzii. Orice vorbă spusă mai cu putere îl cutremură sau îl dărâmă.

Caracterul iubirii adevarate are multe asemănări cu copilăria: necugetarea, imprudenţa, risipa, râsul şi plânsul sunt aidoma. - Balzac

Leapşa


Multumesc lui Adi pentru Leapşa, care merge de data aceasta către rosewalddiary

Cât e ceasul?

18:49

Numele tău este...?

Andrada Maria

Porecla?

Scarlet, Layla, Lady, Anda(luza), Maitreyi

Tatuaje?

Nu, şi nici nu va fi cazul.

Culoarea ochilor?

Căprui-verzi-galbeni (am avut părinţi originali, nu ?)

Locul în care te-ai născut? 

Mangalia, Constanţa

Mâncare favorită?

Clătite cu gem.Căpşuni cu frişcă

Ai fost vreodată in USA?

Nu.

Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?

Ăăă ... nu ? O.O Nu cred ...

Ai iubit pe cineva atât de mult încat să-ţi vină să plângi?

Nu.Şi nu aş recunoaşte asta niciodată.

Ai fost implicat(ă) în vreun accident de maşină?

De mai multe ori.

Crutoane sau bacon?

Cred că am o vagă idee ce înseamnă, însă ... nu cred că am mâncat niciodată.

Zi favorită din săptamână?

Orice zi care nu se termină în "i".

Restaurant favorit?

Un restaurant micuţ din Bucureşti, arăbesc.

Ce sport iţi place să urmăreşti?

Patinaj artistic, balet, înot.

Băutura favorită?

Limonada.

Îngheţata favorită?

Caramel.

Walt Disney sau Warner Bros?

Walt Disney.

Restaurant fast food favorit?

Mai puţin fast food.Nu am.

Ce culoare are dormitorul vostru?

Albastru deschis.

De câte ori ai copiat la un examen?

La un examen? Niciodată.

De la cine ai primit leapsa asta?

Adi (My place to lie my thoughts... )

În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?

Un magazin de parfumuri.Sau o librărie.

Ce faci de obicei când te plictiseşti?

Citesc Eliade.Mă duc la librărie.

La ce oră mergi la culcare?

În jur de 12:00

Cine o să raspundă primul/prima la leapşa asta?

rosewalddiary

Câţi din cei cărora le trimiti lepaşa nu iţi vor răspunde?

Nimeni (cred).

Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?

Nu mai ştiu ...

Ce asculţi în momentul ăsta?

Brad Paisley - Whisky Lullaby

Care este culoarea preferată?

Alb (în cazul în care e considerată culoare).

Mare sau lac?

Mare.

Câte tatuaje ai?

Nici unul.

Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?

Nu am maşină.Şi nu, nu mi s-a întâmplat asta nici într-o altă maşină.

Ce preferi, pisică sau căţel?

Amândouă.Daca nu, pisică.

Ce anotimp preferi,vara sau iarna?

Vara.

Eşti solo?

Yup.

Eşti îndrăgostit de cineva?

Nu prea ...

Cât e ceasul?

19:25

Fleurs de glace


Unde sunt florile de gheaţă din copilărie, acele urme îngheţate peste noapte pe fereastră, pe care le observam odată cu prima ninsoare ?

Bineînţeles, în acelaşi loc în care le-am uitat acum 4 sau 5 ani, pe ferestrele îngheţate, chiar în faţa noastră.

Astăzi, urcând în autobuz (se pare că s-au curăţat drumurile şi circulă din nou atobuzele în oraş), pe lângă pesajul acoperit de zăpada murdară, plină de praf şi sare, pe fereastră am zărit ... flori de gheaţă.

Ce mi s-a părut atât de ciudat ?

Să găsesc într-un loc atât de siplu, comun, impersonal ... atât de puţin intim, nişte semne ale frumosului.Ce m-a impresionat ... simplul fapt ca din cele 20 de persoane din jurul meu, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi, să fiu singura care le observă.

Şi astfel ... tot drumul până la şcoală mi l-am petrecut observând tiparele complexe după care iarna îşi face simţită prezenţa, însă pe care suntem prea ocupaţi să le percepem.

De câteva zile aud şi văd în jur numai faţa tristă a iernii.Şoselele şi drumurile alunecoase, mâinile îngheţate şi temperaturile mult sub zero grade.Nu am văzut însă persoane care să se bucure de zăpadă (poate cu excepţia schiorilor) sau, într-un cuvânt, de iarnă.

Pentru 10 minute am încercat să uit de persoanele din jur, de dialogurile începute cu colegii şi să mă concentrez pe florile mele de gheaţă.Ce am reuşit în final ... Să mi le însuşesc ( întrucât mi-a plăcut să cred că eram singura persoană care le observase) şi să devin profund ingrijorată că imediat ce eu voi coborî, o altă persoană le va observa şi astfel, voi pierde ceva ce nici nu am apucat să deţin.

De ce astăzi nimeni nu se mai bucură de lucrurile simple, care altădată ne făceau să zâmbim ?De ce am uitat de focurile de artificii, de apusurile înroşite de toamnă, de elementar în general ?De ce dorim să ne înconjurăm de lucruri complexe, pe care de cele mai multe ori nu putem (şi nici nu încercăm de altfel) să ni le explicăm ...?De ce, încercând să vedem lumea în negru sau/şi alb, uităm să observăm griurile ?

Mi-e dor de iernile uitate demult, cu miros de fum, descrise şi povestite în abecedare.

La Beauté


frumséţe  s. - Însuşirea a ceea ce este frumos.  1. mândreţe, splendoare, strălucire, (înv. şi reg.) mândrie. (peisajului, a unei clădiri.) 2. minunăţie, minune, splendoare.

   Poate că nu sunt tocmai cea mai în măsura persoană pentru a dezbate acest subiect.Poate sunt superficială, banală şi poate prea puţin conştientă de lucrurile pe care le pierd fiind astfel.

Vreau să mă refer aici exclusiv la frumuseţea exterioară, tipic umană, frumuseţea chipului şi a trupului.

Cine decretează ce/cine e frumos şi ce/cine e urât?

Cine grupează persoanele în "frumoase" şi "urâte" ?Cine stabileşte criteriile de încadrare ?

Bineînteles, fiecare dintre noi poate face asta, pentru că a judeca persoanele din jur şi a le încadra în categorii este ceva ce stă în natura umană, ceva ce întalnim la toţi cei din jurul nostru, inclusiv la noi.

Însă de la cine porneste totul ?Atitudinea faţă de frumos si frumuseţe se schimbă de la o perioadă la alta, din generaţie în generaţie şi variază de la persoană la persoană, în funcţie de modelul educaţiei primite, de lucrurile pe care le vede zilnic şi de propria judecată.

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să te priveşti prin ochii colegului de bancă ?Sau să te vezi din perspectiva persoanei pe care se intamplă uneori să o analizezi din întamplare în autobuz sau metrou ?

Modul de a reacţiona la frumuseţe diferă de la un individ la altul şi poate că reflecţia pe care o vezi frumoasă în oglindă, este neinteresantă în perspectiva altora.

Am un mod ciudat de a privi frumuseţea

Pentru că o văd prea des în jurul meu şi pentru că de cele mai multe ori o confund cu misterul şi fascinaţia.O persoană frumoasă, pentru mine, nu are neapărat trăsături perfecte (deşi nu rămân indiferentă la acest aspect), ci emană perfecţiune din gesturi, atitudini şi încrederea în sine.Din felul în care se foloseşte de însuşirile ei, din atitudinea pe care le-o impune persoanelor din jur.

Frumuseţea este o sclipire, un foc de artificii sau flacăra unei lumănări, care, desigur, la un moment dat se va stinge, lăsând în urmă o dâră neagră sau un fitil ars.Este ceva efemer, insă câţi dintre noi nu ar accepta asta, fie şi dacă s-ar bucura de frumuseţe numai pentru câţiva ani din viată ?

Pentru că suntem fiinţe superficiale, pentru că tindem să judecăm după aspectul exterior şi pentru că suntem sensibili şi lipsiti de putere în faţa chipurilor frumoase şi a surâsurilor.

Frumuseţea îngenunchează

Este adevărat.Frumuseţea face ca gândurile să se materializeze sub orice formă, frumuseţea dă gust pielii şi este emanată din fiecare expiraţie.

Este un adevărat joc, în care rolurile se inversează de nenumarate ori, în care partenerii de joc se schimbă până ce în final ameţeşti şi pierzi motivul jocului.

Frumuseţea dincolo de timp

Bineînţeles că ideea de frumos şi frumuseţe nu este deloc ceva nou, materializându-se în orice perioadă.

Cu toţii am auzit de frumuseţea Cleopatrei, de exotica Mata Hari, de Prinţesa Diana sau de eleganta Marie Antoinette.

Toate femeile de mai sus au rămas în istorie renumite prin frumuseţea lor, însă, alături de pielea perfectă şi ochii fermecători, multe dintre ele erau implicate în politică, ocupau locuri importante în societate, erau înconjurate de intrigi şi dorite de toţi cei din jur.

Poate că nu am reuşit să spun tocmai ce mi-am dorit ... Şi poate că voi mai reveni vreodată asupra acestei idei, pentru că mi-a trezit interesul şi aş mai avea multe de spus.

Citate despre frumuseţe

Frumuseţea e o enigmă.  - Dostoievski

Frumuseţe. Puterea cu care o femeie farmecă un iubit şi înfricoşează un soţ. - Ambrose Bierce

Frumuseţea este armonia contrariilor. - Heraclit

Frumuseţea este un dar. De regulă grecesc.  - Vasile Ghica

Frumuseţea este eternitatea care se priveşte lung în oglindă.  -  Kahlil Gibran

Frumuseţea e datorie.  - Paul Zarifopol

Frumuseţea este o formă a geniului, dar este superioară geniului pentru că nu cere să fie explicată.  - Oscar Wilde

Frumuseţea este primul dar pe care natura îl face femeii şi tot primul pe care îl cere.  -Auguste Mere