Daca aș fi fost... (leapșa)

Dacă eram o lună, aș fi fost August.

Dacă eram o zi a săptămânii, aș fi fost Sâmbătă.


Dacă eram o parte a zilei, aș fi fost Răsăritul.


Dacă eram un animal marin, aș fi fost ... o Anemonă.


Dacă eram o direcție, aș fi fost prima la dreapta.


Dacă eram o virtute, aș fi fost optimism.


Dacă eram o personalitate istorică, aș fi fost ... altă Andradă.


Dacă eram o planetă, aș fi fost Pluto.


Dacă eram un lichid, aș fi fost limonadă.


Dacă eram o piatră, aș fi fost un rubin.


Dacă eram o pasăre, aș fi fost un Phoenix.


Dacă eram o plantă, aș fi fost o tuberoză.


Dacă eram un tip de vreme, as fi fost o zi caldă de vară.


Dacă eram un instrument muzical, aș fi fost o vioară.


Dacă eram o emoție, aș fi fost nerăbdarea.Sau curiozitatea.


Dacă eram un sunet, aș fi fost ... zgomotul valurilor spargându-se la mal.


Dacă eram un element, aș fi fost pământul.


Dacă eram un cântec, aș fi fost I am - Hilary Duff.


Dacă eram un film, aș fi fost The Bucket List.


Dacă eram un personaj de ficțiune, aș fi fost Marchiza Îngerilor.


Dacă eram un fel de mâncare, aș fi fost pizza.


Dacă eram un oraș, as fi fost Mangalia.


Dacă eram un gust, aș fi fost dulce-acrișor.


Dacă eram o aromă, aș fi fost aroma sărată a valurilor, pe plajă.


Dacă eram o culoare, aș fi fost verde crud.


Dacă eram un material, aș fi fost sticlă.


Dacă eram un cuvânt, aș fi fost vară.


Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost ochii.


Dacă eram o expresie a feței, aș fi fost chipul pe care îl are cineva atunci când visează cu ochii deschiși.


Dacă eram o materie de şcoala, aș fi fost limba română.


Dacă eram un personaj de desene animate, aș fi fost Jean Grey (X-Men) .


Dacă eram o formă, aș fi fost un romb.


Daca eram un numar, as fi fost 7.


Dacă eram o mașina, aș fi fost un Bugatti Veyron.

Dacă eram o haină, aș fi fost o rochie de cocktail.

Eram plictisită ... Și-am dat din întâmplare peste o leapșa.Și ... de ce nu? ^^ Acul leapșa merge la ghostdj si la oricine se plictisește și se întâmpla să citească acest post.

Nocturn Tango

Warning

Tango contains highly addictive ingredients, such as pain, pleasure, passion, excitement, connection, freedom, torment, and bliss. In seven out of ten cases it takes over a person's life.

Am fost, săptămâna trecută, duminică, la teatru.Pentru că nu mai mersesem de mult timp și pentru că aveam nevoie.Însă invitația nu a fost lansată de mine, ci de altcineva.Ideea nu mi-a aparținut.Și, până la sfârșitul spectacolului, nu am știut că urma să fie ultimul din anul acesta.Mi-a părut rău într-un fel.

Cred că titlul spune totul: Nocturn Tango.

Nu am avut mari așteptări la început, cu toate că știu că avem o echipă de actori bună.Însă auzisem prea multe critici la adresa spectacolului și a trebuit să-l văd.

Și, până la sfârșit ... a fost tango.

Fum, muzică, dans, lumini.Așa ar putea fi exprimată piesa.Pe scurt, tango.Pentru că, pe scenă, nu se poate vorbi de un subiect.Nu există subiect și nici personaje.Poate doar actori ... umbre de fum.Pentru că personajul principal este tangoul.Toți ceilalți il admiră, îl urăsc, îl dansează.În esență, îl trăiesc.Totul se rezumă la mișcări, trăiri și pasiuni, general umane și general valabile.

Însuși actorii reprezintă tipuri umane, conturați de trăsături elegante și de miscări pline de pasiune și voluptate.Bărbați care, pentru o seară, au venit să danseze tango, cu femei al căror nume îl vor uita în dimineața următoare.

Sunt fericiți la sfârșitul piesei?

Poate ...

Nu mai mult decât la început.Fiecare dintre ei doar trăiește o noapte de tango.Barbații par a trumfa, însă Amorul nu înseamnă altceva decât să te supui morţii ... Si de aceea nu există invingător in tango.Barbații devin astfel victimele femeilor.

Fleurs de glace

Unde sunt florile de gheaţă din copilărie, acele urme îngheţate peste noapte pe fereastră, pe care le observam odată cu prima ninsoare ?

Bineînţeles, în acelaşi loc în care le-am uitat acum 4 sau 5 ani, pe ferestrele îngheţate, chiar în faţa noastră.

Astăzi, urcând în autobuz (se pare că s-au curăţat drumurile şi circulă din nou atobuzele în oraş), pe lângă pesajul acoperit de zăpada murdară, plină de praf şi sare, pe fereastră am zărit ... flori de gheaţă.

Ce mi s-a părut atât de ciudat ?

Să găsesc într-un loc atât de siplu, comun, impersonal ... atât de puţin intim, nişte semne ale frumosului.Ce m-a impresionat ... simplul fapt ca din cele 20 de persoane din jurul meu, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi, să fiu singura care le observă.

Şi astfel ... tot drumul până la şcoală mi l-am petrecut observând tiparele complexe după care iarna îşi face simţită prezenţa, însă pe care suntem prea ocupaţi să le percepem.

De câteva zile aud şi văd în jur numai faţa tristă a iernii.Şoselele şi drumurile alunecoase, mâinile îngheţate şi temperaturile mult sub zero grade.Nu am văzut însă persoane care să se bucure de zăpadă (poate cu excepţia schiorilor) sau, într-un cuvânt, de iarnă.

Pentru 10 minute am încercat să uit de persoanele din jur, de dialogurile începute cu colegii şi să mă concentrez pe florile mele de gheaţă.Ce am reuşit în final ... Să mi le însuşesc ( întrucât mi-a plăcut să cred că eram singura persoană care le observase) şi să devin profund ingrijorată că imediat ce eu voi coborî, o altă persoană le va observa şi astfel, voi pierde ceva ce nici nu am apucat să deţin.

De ce astăzi nimeni nu se mai bucură de lucrurile simple, care altădată ne făceau să zâmbim ?De ce am uitat de focurile de artificii, de apusurile înroşite de toamnă, de elementar în general ?De ce dorim să ne înconjurăm de lucruri complexe, pe care de cele mai multe ori nu putem (şi nici nu încercăm de altfel) să ni le explicăm ...?De ce, încercând să vedem lumea în negru sau/şi alb, uităm să observăm griurile ?

Mi-e dor de iernile uitate demult, cu miros de fum, descrise şi povestite în abecedare.