Dernier jour de rêves

Oficial ... vara se termină astăzi.Cel puţin în calendar.

Însă, chiar şi fără calendar, tot astăzi s-ar fi sfârşit.Cel puţin pentru mine.Ei au plecat ... şi probabil ca îi voi revedea deabia peste un an ... Din nou, un an pare atât de lung, prin tot ceea ce înseamnă: şcoală, lecţii, cursuri, pauze, prieteni, vacanţe, cărţi, amintiri ... 

Încă nu-mi vine să cred că mâine este 1 septembrie.Nu, nu mi se mai pare chiar aşa de tragic faptul că voi începe şcoala ... mi-e dor într-un fel de toţi (mai ales că nu mi-am văzut colegii 3 luni de zile), însă îmi vor lipsi zilele lungi de vară.

Vara aceasta a fost frumoasă.Defapt, nu frumoasă.A fost perfectă.Pentru că am făcut tot ce mi-am planificat ... Pentru că am fost veselă şi tristă, de pe o zi pe alta.Şi asta m-a făcut aproape fericită.

Pentru că am mâncat îngheţată, pentru că am fost la fermă de câteva ori pe săptămână şi de ziua mea s-a născut şi Zori de Zi, pentru că am cules flori de tei, am fost la plajă, în tabără şi la munte, pentru c-am mers la muzeu, am citit Eliade ş Cărtărescu şi-am avut ploi calde de vară.Pentru că mi-am făcut prieteni.Pentru c-am fost pedepsită câteva zile şi-am oftat ... mi-a părut rău.Pentru c-am ascultat Voltaj şi pentru că de fiecare dată când voi asculta Voltaj de acum încolo îmi voi aminti de vara aceasta.

De-acum încolo va fi frig ... şi vor cădea frunzele şi voi fi tristă.Defapt ... nu voi fi tristă, ci melancolică.Pentru că asta înseamnă toamna: melancolie.E prea frumoasă ca să fiu tristă, aşa că mă rezum la a suspina de mila copacilor goi şi-a vântului rece.

Acum cred că înţeleg ce-a vrut să zică o prietenă, atunci când mi-a repetat toată vara: Amintirile sunt mai frumoase atunci când ţi le aminteşti.Poate că sună infantil, însă a avut dreptate.Iar acum nu mai pot face decât să-mi amintesc ... de soare, de căldură, de nisip, de versuri.

Aş vrea ca nouă luni de şcoală să uit tot ce s-a întâmplat în trei luni de vacanţă.Să uit că m-am distrat ... probabil că mi-ar fi mai uşor aşa.Însă niciodată nu e aşa cum ne dorim.De aceea nu e niciodată uşor.

Şi-acum îmi amintesc de liceu ... şi de cât de mult îmi lipsesc colegii şi parcă, pentru câteva ore, aş vrea să mă întorc şi la şcoală.

Sunt dezorientată.Şi par incoerentă ... Aş vrea vară şi toamnă mereu. 

Aş vrea să încalec şi să fug pur şi simplu ... departe.Cât de departe de toate acestea.Undeva unde să pot trăi printre amintiri.Într-un loc cu soare, unde vara nu se termină.Aş vrea să galopez la nesfârşit, până ce simt că nu mai pot respira ... şi să cad de pe cal, undeva departe.În necunoscut.

Acum o ora ne-am despărţit de ei ... Şi-am râs şi am glumit.Abia când am ajuns acasă mi-am dat seama că e ultima oară anul acesta când îi mai văd.Că au plecat şi-au luat vara cu ei, într-un accelerat străin.Nici nu-i voi conduce la gară.Ma tem că aş plânge.Nu vreau să plâng după iluzii.Nu vreau să-mi plâng visele ... le păstrez până vara viitoare.

Azi e oficial ultima zi de vară ... Şi mie deja mi-e dor.Mi-e dor de tot.

Anca şi Laur nu au voie să asculte Voltaj o săptămână.Andrada nu are voie să plângă până la prima notă sub 7.

Măine voi plănge, că aţi plecat, undeva unde eu nu vă pot ajunge.

Water fun

Au venit vacanţa ... şi zilele calde şi plăcute, pe care le pot petrece la fermă.
Şi, pentru că astăzi a fost foarte cald (cu toate că era numai 10 dimineaţa, soarele ardea şi nu se simţea nici o adiere de vânt), Andrei şi Angelo au decis ca la sfârşitul orei să intrăm în baltă cu iepele, să ne răcorim şi să le calmăm şi pe ele.
Şi este prima dată de când sunt înscrisă la clubul de echitaţie (merg la fermă de la sfârşitul lui februarie) şi mergem la baltă (deşi instructajul pentru lecţiile în apă l-am făcut demult).

Şi, dacă Doris şi Frida tot n-aveau chef de cursuri (Doris a fost astăzi mai încăpăţânată ca oricând şi cred că am făcut împreună o cadenţă oribilă şi foarte dizgraţioasă, care nu cred că i-a făcut nici ei placere) am lăsat dresajul pentru altă dată ...
Şi bineînţeles că m-am descălţat (fără să mai descalec) şi mi-am lăsat ghetele şi chaps-urile (da, ştiu, e groaznic să trebuiască să porţi ghete înalte vara) în manej şi-am ieşit, spre baltă.

Şi cred că a fost prima baie în lac/mare/baltă de anul acesta şi-a fost grozavă.Apa era caldă şi plăcută şi-am avut toată balta la dispoziţie (şi-a fost destul de adâncă, mai ales de când cu ploile din munţi şi Dunărea în permanentă creştere).

Bineînţeles că Doris, în încăpăţânarea ei s-a oprit unde era apa mai mică (şi mai plină de nămol şi buruieni) şi a avut chef să se tăvălească.Însă i-am ţinut dârlogii cam din scurt (a cam deranjat-o, dar nu aveam de ales, pentru că era prima dată când intram cu ea în apă şi ştiu că dacă se apleacă şi gustă apa, se tăvăleşte şi ajung şi eu să înot cu ea) şi nu a reuşit.Şi Andrei înota şi el prin preajma noastră, alături de Ada, Pintea, Amza şi Iancu (câinii de la fermă), care erau mai veseli ca oricând că se pot răcori în apă, şi era în apă până la gât.
Şi-am început să râdem şi să ne stropim, iar caii săreau prin apă şi câinii lătrau ...

Când ora sa terminat eram uzi cu toţii şi puţin prăfuiţi, iar caii se scuturau şi ne stropeau cu cozile şi coamele ...

Şi cred că a fost un început de vară perfect ...

Vara înseamnă ...

A venit vara ... şi, poate mai important, a venit vacanţa ...
Însă deocamdată încă pare îndepărtată şi, într-un fel ... puţin ireală.Ceea ce poate că sună ciudat, din moment ce ieri a fost ultima zi când a trebuit să merg la şcoală ...

Am reînceput să visez.Încet ... vise cu soare, nisip şi plajă ... cu aroma sărată a mării şi zilele calde, vise cu foşnet încet de frunze şi parfum de flori de tei ...

Vara înseamnă ...

Îngheţată

Cu orice aromă, oricând ... mai ales în după-amiezile calde ... Pentru că, după căpşunile cu frişcă, e cel mai bun desert.

Cai

Bineînţeles, pentru mine, vara înseamnă cai şi timp pentrecut cu ei.Nu numai cursuri de echitaţie şi vizite scurte ... Înseamnă zile petrecute la fermă ... Cozi împletite, coame ţesălate ...
Oricum, va fi prima mea vară pe care o voi petrece acolo.

Tei

Parfum de tei în fiecare dimineaţă şi seară ... pentru că e subtil şi plăcut.Vechi, dar nu învechit şi totodată atât de contemporan.

Picături de apă, uscându-se pe piele

Pentru că nimic nu este mai plăcut decât picăturile de apă sărată de pe piele evaporându-se sub soarele de vară ...

Tabără

Cu drumeţii şi nopţile nedormite ... cu filme de groază sau comedii.Şi cu amintiri pentru tot anul.

Zile la muzeu

Pentru că vara aceasta vreau să merg la acvariu şi să fac voluntariat ... Pentru că va fi amuzant şi voi avea ce să povestesc şi, poate cel mai important, voi întâlni persoane noi de peste tot.

Lectură

După-amiezi lungi şi calde ... în care poţi citi nestingherit ... uitând de tot.

Zile ploioase

Cand începe să plouă, exact la momentul nepotrivit.Şi tot plouă ...

Cu stropi lovind în geam ...
Pentru că zilele calde de vară intrerupte de ploaie merită amintite.

Pentru că vara înseamnă altceva pentru fiecare şi totuşi ... acelaşi lucru pentru toti : libertate.

I Aint Gonna Fall Today

...But tomorrow's a different story ...

Nu am căzut.Pentru că nu am vrut.Sau pentru ca mi-a fost prea frică.Pentru o secundă m-am temut că voi cădea peste cabaleţi.Şi nu am vrut să dau drumul dârlogilor şi m-am ţinut strâns în şa.Şi, cu toate că mi-a sărit un picior din scăriţă şi un altul mi s-a prins ... nu am vrut să îmi dau drumul.

Pentru ... prima dată mi-a fost frică ... şi, cu toate că nu o recunosc ... aceeaşi întâmplare m-a frămâtat continuu de săptămâna trecută.Aceleaşi îmagini ...

Nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva grav ... Mai mult pentru că s-a întâmplat ceva neaşteptat.

Pentru că nici eu, nici Ioana şi nici Andrei nu ne aşteptam.

Era doar o zi obişnuită ... o zi în care eu urma să exersez trapul săltat cu Doris, iar Ioana săriturile cu Frida.Şi, cu toate că e mai bună ca mine şi în ciuda orgoliului meu de a fi mereu cea mai bună şi de a excela în toate ... nu o invidiam.Pur şi simplu o admiram ... că e atât de mică (are defapt 9 ani) şi călăreşte atât de bine.

Şi deabia aşteptam să o văd sărind.

Am făcut antrenamentul de început ... câteva ture de manej ... la pas, la trap şi Ioana şi la galop ... şi era totul obişnuit ...

Călăream amândouă în sens opus, făcusem elementele de gimnastică pe cal ...  Şi apoi ...

Veneam din direcţii diferite, ea din faţa mea, amândouă gata să trecem peste cabaleţii roşi.Şi n-ar fi fost nici o diferenţă ... dacă Doris nu ar fi luat brusc hotărârea de a ocoli.Ioana a trecut la galop şi a mers mai departe ... Doris însă, pentru că şi ea e la fel de mândră, impulsivă şi uneori necugetată ca mine ... a pornit brusc la galop şi a făcut o întoarcere strânsă ... execat pe lângă cabaleţi.Şi n-a trecut nici o clipă pana ce eu m-am ridicat repede din şa ... şi am ajuns în lateral, cu un picior în aer.

Andrei a început să strige la mine sa îmi dau drumul ... să cad în manej ... că până la urmă voi cădea cu tot cu cal ... Însa m-am temut.Nu ştiu de ce.M-am temut că voi cădea peste cabaleţi ... sau câ-mi voi rupe mâna sau mă voi lovi.

Şi nu am dar drumul şeii şi dârlogilor ... şi mi-am revenit.

Am continuat ora ... pur şi simplu, uitând totul.

Însă Ioana trebuia să sară ... şi-a sărit.O dată.Aproape fără probleme.Însă a doua oară, când Frida a atins pământul cu picioarele din faţă ... a aruncat-o.

Ştiu că nu sună important ... cel puţin pentru o persoană care nu călăreşte regulat sau care nu ştie să călărească.Însă de pe un cal ... există doar două feluri de cazături : din propria vină, caz în care se vede lipsa de experienţă a călăreţului, pentru că poţi cădea doar dacă nu ai o poziţie corectă în şa şi ... din cauza calului.Asta înseamnă să te arunce calul din şa.

Nu vreau să se creadă că astfel de accidente nu se întâmplă ... sau nu sunt destul de frecvente.Sunt ... se întâmplă uneori.Însa nu cu Frida.Şi nu cu Ioana.Ea e prea bună ... prea talentată ...

Şi a câzut pe spate ... şi-a  început să plângă, în timp ce Frida a fugit în afara manejului ... în câmp.

Însa Doris a vazut-o imediat ... şi şi-a dat seama ce s-a întâmplat, printr-o analiză simplă.

A pornit şi ea imediat la galop, gata să mă arunce şi pe mine din şa şi să plece ... să termine ora.Însă ea nu avea de sărit nici un obstacol ... şi primul gard care i-a ieşit în faţă a fost gardul manejului.Cel dinspre baltă.

Din nou ... Andrei a început să ţipe ... spunandu-mi să o potolesc, să o opresc.Însă nu a vrut să se oprească ... şi a continuat să meargă la galop, spre baltă.Atunci ne-am dat seama cu toţii că voia să sară şi să mă arunce în baltă, după care să continue să fugă ... pentru că nu aveam şanse s-o opresc.

Din nou mi-a fost prea teamă să sar ... şi-am tras de dârlogi ... pâna am schimbat direcţia şi-am lăsat-o la galop până s-a potolit.

Nu s-a întâmplat nimic.

Însa se va întâmpla mâine ... sau nu.Pentru prima data nu ţine de mine.Şi urăsc să mă simt neputincioasă ... să simt că nu pot controla ceva ce mă priveşte şi mă poate afecta.

Nu m-am speriat de cai ... sau de lecţiile de călărie.Şi nu vreau să renunţ ... pentru că nu suport să mă tem.Şi voi cădea ... mâine sau altă dată ... la galop sau sărind un obstacol ... 

Nu poţi fi supărat pe cai ... chiar dacă te aruncă ... chiar dacă poţi cădea în orice moment.Pentru că, atâta timp cât eşti în şa, depinzi de el.

Pentru că ajungi să te ataşezi de el ... să-l priveşti mai mult ca pe un egal.

La sfârşitul orei ... Frida a rămas afară, pentru a se calma.Şi Ioana, în ciuda zdruncinăturii ... si in ciuda faptului că mai căzuse şi a doua oară ... a mers la ea, să-i împletească în cozi coama.Şi îi vorbea ... atât de calm ... de parcă nu calul fusese de vină, ci ea ... 

Chevaux

Avem cai în oraş ...

Bine, nu în oraş.Mai exact la ieşirea din oraş, la nici 100 de metri de o staţie Peco.Lângă o câmpie care se inundă din octombrie până-n iunie.

Şi nu orice cai.Cai de la clubul de echitaţie, frumoşi si ţesălaţi.

Bine, în cazul meu trebuie să recunosc faptul că ieri m-am apropiat prima dată de un cal (sunt unul din copiii ăia care a vazut 80% din animalele "de pe la casa omului" numai la televizor).Şi, deşi mă aşteptam la ceva complicat (după ce mă amenintaseră alte persoane că "o să cad de pe cal" , "o să-mi rup gâtul" , "o să mă azvârle calu' din şa"  şi aşa mai departe), pentru început am reuşit să nu trag nici o trântă (deşi m-am ales cu nişte răni la degete din cauza frâului).

Revenind acum.Am trecut sâmbată, din curiozitate, să văd caii.Şi ... nu ştiam că un cal este atât de mare ... Bine, mă refer acum la caii de curse (pe aceia mi i-a prezentat întâi)."Căluţii" noştri pentru începători nu-s chiar atât de mari.Momentan avem la dispozitie două iepe : una cu pasul mai mare, Frida şi una "puţin mai încăpăţânată".

Şi am început cu Frida ... bineînţeles, după ce Andrei (instructorul) mi-a povestit că ... în cazul cailor , "toate-s pe stânga".Adică mai pe scurt spus, caii-s stângaci.Adică şaua se leagă pe stânga, curelele la fel şi tot pe stânga mai trebuie să mă sui.

Bine, acuma' ... cu urcatu' a fost mai greu, că era să mă urc pe o parte şi să cad pe cealaltă.Mare pagubă n-ar fi fost, că aterizam într-o grămadă de rumeguş ... (sau pe un căţel)Din fericire însă, nu sunt chiar atât de dezechilibrată şi am rămas în şa toată ziua.

Apoi urmează instrucţiunile.Care bineînţeles, sunt şi ele pentru începători (caii ăştia "se conduc singuri" ).Bine, nici chiar aşa.Picioarele lipite de şa de la genunchi în jos, călcâiul apăsat (instructiune care a fost deosebit de complicată pentru mine ; sunt obişnuită să apăs pe vârf, din cauza orelor de balet), mâinile în faţă, frâul nici prea strâns, nici prea larg, poziţie dreaptă.

Şi mai vor să mai si stai relaxat în şa ...  

Şi, într-un sfârşit comenzile.La partea asta am aflat că avem cai care se ghidează după voce (deşi, mai sunt şi câţiva învăţaţi după fluierat ; dar nici la aici nu-s atât de bună). Oricum, nu părea chiar aşa de greu.Hooop Hoo (ştiu, funny), picioarele şi frâul strânse pentru oprit şi La Paaaas cu frâul srâns la directie pentru pornire.Doar că ... hopa mitică aşa cum sunt eu ... mergea opritu' , da' nu mai voia sa pornească (pe lângă două cuvinte, mai trebuie şi să "chiţăi" [impropriu spus] într-un fel anume ; care nu mai menţionez că nu-mi iese).

Apoi mersul în cerc si direcţiile (care defapt nu erau atât de complicate).Pentru stânga - frâul la stânga şi piciorul drept, pentru dreapta - frâul la dreapta şi piciorul stâng.

Cam asta ar fi fost pentru prima oră.Din păcate însă, "ora" asta a noastră a durat doar 20 de minute, aşa că Andrei a hotărât să învăţ şi trapul (fără să mă anunţe, bineînţeles).Şi, dacă ar fi s-o luam aşa, nici trapul nu e complicat.Dar aici intră şi faptul că atunci când păşeşte calul ... trebuie sa mă ridic şi eu.Şi ba împing vârful în faţă, ba mă desprind de şa ... şi nu merge în nici un fel.Şi trebuie să suport să mă lovesc de şa.

Oricum, trapul a rămas să-l mai exersez şi data viitoare.

Şi, în ciuda faptului că m-am plans în ultimul hal (aici, că ayi dupa-amiază nu mai puteam de fericire), a fost chiar frumos (pentru că, pe lângă ora de curs, am facut şi 10-15 minute de plimbare pe câmp - şi în cămp, calul are tendinţa de a se grăbi puţin, ceea ce a fost amuzant, că era să intram în baltă).Şi mi-a rămas şi tema pentru acasa ... sa învăţ să "pornesc" calul ... (într-o săptămână să tot "chiţăi" pe aici).

Brusc am devenit expertă în cai, nu ?Bine, momentan, ştie calu' mai multe decât mine.

Oricum, sunt încântată de ora şi deabia aştept să vină sâmbăta (deşi asta înseamnă că până atunci trebuie să mi se vindece degetele - mi-au spus să vin cu mănuşi data viitoare). 

P.S. Săptămâna viitoare mă duc sa-i vad pe copii sărind.Instructorul e de parere că o să fiu invidioasă şi asta o sa mă motiveze să ajung mai repede la Darius (unul din caii pentru salturi).