Regele, mândru, a chemat
Să vină Curtea toată
Și-ntâia doamnă ce-a venit
L-a cucerit pe dată.
Marchize, spune-mi, o cunoști?
Frumoasă-i!Cin' să fie?
Pălind, marchizul i-a răspuns:
E draga mea soție.
Marchize, mult ești norocos
Să ai așa minune!
S-o am, n-ar fi mai fericit
Ca mine altu-n lume!
Dacă n-ați fi regele meu
V-aș omorî pe dată
Dar credinsios supus vă sunt
Și slugă preaplecată.
Ne despărțim, iubirea mea,
În plâns și suferință,
Dar trebuie să împlinim
A regelui dorință...
Regina un frumos buchet
Marchizei îi trimise
Însă parfumul cel de crini
Îndată o ucise...
Angelique et le Roy (Anne Golon)
